Reconcilierea polono-germană.
Imposibilul devine realitate

Conferință organizată de Institutul Polonez și Institutul Goethe din București, în colaborare cu Colegiul Noua Europă

26 octombrie, ora 14.30 – Colegiul Noua Europă, str. Plantelor nr. 21, București

Relațiile istorice multiseculare au fost mult tensionate de agresiunea celui de-al Treilea Reich asupra Poloniei și de crimele comise de Germania nazistă. Amploarea crimelor ale căror victime au fost polonezii, dar și fărădelegile pe care populația civilă germană le-a avut de suferit din cauza războiului, au făcut ca, mult timp, o reconciliere să pară imposibilă. În plus, cum ideologia comunistă opera cu noțiunea unei permanente amenințări germane, autoritățile comuniste au torpilat orice inițiativă de reconciliere. Totodată, faptul că până în 1990 Germania nu a recunoscut frontiera polonezo-germană postbelică a menținut senzația unei amenințări permanente. Cu toate acestea, un mic grup de intelectuali și-a asumat riscul să „confrunte” și să întâlnească „dușmanul”. Însă adevărata înflorire a inițiativelor de reconciliere a avut loc după anul 1989.

Pentru a te reconcilia cu cineva, trebuie să-l înțelegi mai bine pe acel cineva. Iar pentru a-l înțelege mai bine, trebuie găsit un limbaj comun pentru a descrie trecutul și viitorul. Pe de altă parte, un limbaj comun poate fi găsit doar când treci dincolo de limitele propriei tale rațiuni, când începe să se închege un dialog comun cu cei din tabăra cealaltă.

Procesul de reconciliere nu a fost o realizare simplă și sentimentală, nici un proces de uitare sau de obliterare a unui trecut urât. Reconcilierea polonezo-germană a reprezentat un drum complicat, în care au trebuit omogenizate argumente morale și politice. Au existat prilejuri pentru gesturi amicale și lacrimi, dar și pentru confruntarea de fapte și amintiri istorice ale ambelor națiuni, pentru negocierea compensațiilor dintre Polonia și Germania, dar și pentru dispute germano-germane și polonezo-poloneze.

Institutul Polonez și Institutul Goethe, în parteneriat cu Colegiul Noua Europă, organizează, la aniversarea a 70 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, o conferință, cu scopul de a prezenta procesul prin care cele două națiuni au ajuns la relațiile bune de vecinătate de astăzi.

În opinia noastră, discuția despre procesul de reconciliere bazat pe exemplul polonezo-german are un caracter universal, căci în multe părți ale lumii neînțelegerile încă generează noi conflicte. La fel, în Europa continuă să existe numeroase locuri unde reconcilierea – bazată tocmai pe modelul polonezo-german – este necesară. Căutarea unui limbaj comun – în care să vorbim despre un trecut dificil, să căutăm înțelegere acolo unde aceasta le lipsește politicienilor, inițiativele celor care reușesc să-și depășească limitele și să intre în dialog cu cei percepuți drept inamici – se dovedește de o mare și actuală necesitate. Între timp, dezbaterile oneste bazate pe adevăr și admiterea vinovăției construiesc relații politice și economice mai stabile și calitativ avantajoase decât cele bazate pe ignorare și falsificare.