Condusă de „Solidaritatea” prin metode pașnice, revoluția din 1980 a dus la căderea comunismului în Polonia în vara anului 1989. De asemenea, a provocat o avalanșă care a afectat întregul așa-numit bloc estic și s-a încheiat cu căderea Zidului Berlinului, iar mai târziu cu sfârșitul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu în România.

Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” a fost înregistrat oficial la 17 septembrie 1980, datorită unui val mare de greve muncitorești, și a adunat în momentul său de vârf 10 milioane de polonezi. Sindicatul a dat speranță pentru o viață demnă, mai bună, în libertate.

Marea mișcare socială „Solidaritatea”, la conducerea căreia s-a aflat Lech Wałęsa, a ajutat oamenii să se organizeze și să-și exprime dorințele, iar autoritățile comuniste din țară au obligat țara să negocieze și să încheie acorduri cu sindicaliștii. Sloganul „nu există libertate fără solidaritate” a devenit mesajul unei revoluții pașnice și a rămas în mintea polonezilor ani de zile.

Datorită determinării a mii de oameni, în 1989 Polonia a devenit prima țară a așa-numitului bloc estic, în care, ca urmare a discuțiilor de la „Masa rotundă” s-a ajuns la un acord, care în iunie 1989 a determinat organizarea de alegeri parlamentare parțial libere și prăbușirea sistemului comunist. Alte țări au urmat calea Poloniei.

Expoziția „A 40-a aniversare a revoluției Solidaritatea” pregătită în versiunea în limba română de Institutul Polonez din București, spune povestea înființării „Solidarității” și a influenței acesteia asupra sorții Europei Centrale și de Est. Expoziția poate fi văzută pe gardul MNAR de pe Calea Victoriei nr. 49-53 din București, între 24 august și 10 septembrie 2020, iar apoi, până la sfârșitul lunii septembrie, pe gardul Muzeul Colecțiilor de Artă din Calea Victoriei nr. 111.

https://youtu.be/AYFFql4rASo

Istoria „Solidarității” poloneze, la București