Veți găsi patru articole scrise de patru specialiști în opera lui Kantor. Trei dintre ele au fost prezentate în ziua de 22 iunie 2025 la conferința  „Teatrul lui Tadeusz Kantor” care a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu – FITS 2025.

Articolele publicate în revista Scena.ro și online:

Katarzyna Fazan – Din ce să faci un om (pe scenă)? Tadeusz Kantor ca scenograf și costumograf

Anna Róża Burzyńska – Influența teatrului lui Tadeusz Kantor asupra teatrului internațional

Tomasz Pietrucha – Idea lui Tadeusz Kantor în Arhiva Vie și continuările sale

Aldona Mikulska – Costumele pentru Rinocerii lui Ionescu: începutul emballage-ului kantorian

Anna Róża Burzyńska – doctor abilitat la Catedra de Teatru și Dramaturgie a Universității Jagiellone, specialistă în teoria literaturii și teatrologie. În anul universitar 2022/2023 a fost visiting research fellow la Ludwig-Maximilians-Universität din München. Domeniile de interes în cercetare includ în primul rând dramaturgiile poloneză și germană din secolul al XIX-lea până în prezent, relațiile dintre istoria științei și literatură, teatrul european contemporan, precum și teatrul radiofonic și muzica de teatru. Practică, de asemenea, critica teatrală; în perioada 2000–2024 a fost redactor al revistei de teatru „Didaskalia”. Din poziția de curatoare, a colaborat, printre altele, cu Institutul Goethe de la Cracovia și Centrul de Documentare a Artei lui Tadeusz Kantor Cricoteka, iar ca dramaturg – cu Lars Jan, Stefan Kaegi și Barbara Wysocka. A inițiat și curatoriază de mai mulți ani proiectul „Playing with Kantor/Jocul cu Kantor” la Cricoteka.

Katarzyna Fazan – profesor la Catedra de Teatru și Dramaturgie a Universității Jagiellone și la Academia de Artă Teatrală din Cracovia. Este redactor-șef al seriei Teatr/Konstelacje (Teatru/Constelații). Se specializează în literatura și teatrul perioadei moderniste, se ocupă, de asemenea, de artele vizuale și scenografia de teatru contemporane. Printre cărțile publicate se numără: Projekty intymnego teatru śmierci: Wyspiański–Leśmian–Kantor (Proiecte ale teatrului intim al morții: Wyspiański–Leśmian–Kantor, 2009), Kantor: Nie/Obecność (Kantor: Ne/Prezență, 2019), ediția în limba engleză Kantor. Non/Presence (2025), Pasaże scenografii: Praskie Quadriennale 1999–2019 (Pasaje scenografice: Cvadrienala de la Praga 1999–2019, ed. 2022). Este coeditoare, împreună cu Anna R. Burzyńska și Marta Bryś, a volumului Dziś Tadeusz Kantor! Metamorfozy śmierci, pamięci i obecności (Astăzi Tadeusz Kantor! Metamorfozele morții, memoriei și prezenței, 2014), ediția în limba engleză: Tadeusz Kantor Today: Metamorphoses of Death, Memory and Presence (2014), și, împreună cu Bryce Lease și Michał Kobiałka, a volumului A History of Polish Theatre (O istorie a teatrului polonez, 2022). Este președinta Consiliului de Programare al Centrului Cricoteka.

Tomasz Pietrucha – specialist al Departamentului Arhiva și Biblioteca Muzeului Tadeusz Kantor. În activitatea cotidiană se ocupă de resursele Centrului Cricoteka și de lărgirea colecției cu noi obiecte. Susține prelegeri și conferințe dedicate lui Tadeusz Kantor și muzeului său. Curatoriază expoziții care prezintă colecția Cricoteka.

Aldona Mikulska – șefa secției de popularizare și evenimente la Cricoteka, autoarea proiectului Cricoteka în România, care include expoziția „Costum/Sculptură/Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor”, curatoriată de Justyna Droń și Bogdan Renczyński, precum și programul care însoțește expoziția în cadrul festivalurilor de teatru din Sibiu și București, incluzând sesiuni științifice, ateliere educaționale și întâlniri cu experți.

Tadeusz Kantor (1915–1990) – artist de avangardă, pictor, desenator, teoretician al artei, scenograf, regizor, creator de happening-uri, remarcabil reformator al teatrului secolului al XX-lea. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Cracovia (1934-1939). În timpul ocupației germane a fondat Teatrul Independent Clandestin, unde a pus în scenă, cu caracter conspirativ, Balladyna, după Juliusz Słowacki (1943) și Întoarcerea lui Ulise, după Stanisław Wyspiański (1944). A fost cofondator al Grupului Tinerilor Artiști Plastici și primei Expoziții de Artă Modernă (1948). Începând cu anii’50 a colaborat cu teatre profesioniste ca scenograf. În perioada 1950-1954 s-a retras din circuitul oficial, în semn de protest față de doctrina realismului socialist. În 1955 a înființat Teatrul Cricot 2, iar în 1957 a reactivat Gruparea Cracoviană.

În Teatrul Cricot 2 a creat un laborator dramatic, trecând de la Teatrul Autonom (Sepia, 1956) prin Teatrul Informel (În micul conac, 1961), Teatrul Zero (Nebunul și călugărița, 1963), Teatrul Happening (Găinușa-de-baltă, 1967), Teatrul Imposibil (Drăgălașii și pocitaniile, 1973) și culminând cu Teatrul Morții (din 1975).

În anii ’60 a renunțat la pictura clasică în favoarea conceptului de emballages (ambalaje). În 1975 a publicat manifestul Teatrului Morții. Spectacolul său Clasa moartă (1975) este considerat o capodoperă a teatrului secolului al XX-lea. Kantor a scris despre inspirația creării acestei opere în textul Sala de clasă, descriind o clasă pustie, văzută prin geamurile prăfuite într-un sat de la malul mării.

În anii ’80, Teatrul Cricot 2 a pus în scenă, printre altele, spectacolele Wielopole, Wielopole (1980), Să piară artiștii (1985), Nu mă voi mai întoarce aici niciodată (1988). În 1990,