În istoria Poloniei secolului al XX-lea nu există o personalitate mai importantă decât mareșalul Józef Piłsudski (1867-1935). Renumitul comandant a devenit  simbolul redobândirii independenței Poloniei în anul 1918, atunci când, după 123 de ani de anexări, de împărțiri ale teritoriilor poloneze între Rusia, Prusia și Austria, care le-au acaparat de trei ori și au încercat să-i priveze pe polonezi nu doar de patria lor, ci și de limba, tradițiile și cultura lor, țara a revenit pe harta Europei. De asemenea, Piłsudski a avut un rol decisiv asupra configurației Poloniei după Primul Război Mondial.

Bucurându-se de o deosebită apreciere pe plan internațional, conducătorul s-a aflat în fruntea statului polonez renăscut, a înființat armata și a creat bazele democratice ale acestuia (de exemplu, în noiembrie 1918 a recunoscut femeilor dreptul la vot). Ulterior a guvernat cu o mână de fier, trezind nu o dată controverse, dar și admirație – chiar și printre adversarii săi.

Józef Piłsudski, a cărui personalitate este prezentată în expoziția de la Craiova, a fost prieten al familiei regale a României, s-a aflat în România în lungi vacanțe, iar de patru ori în cadrul unor vizite oficiale (1922, 1928, 1931, 1932). De asemenea, a avut merite deosebite pentru întregul continent – în anul 1920, câștigând Bătălia pentru Varșovia, cunoscută în Polonia ca „Miracolul de pe Vistula”, și-a apărat propria țară dar a apărat și Europa în fața bolșevicilor – timp de câteva decenii.