Când Polonia independentă a renăscut în anul 1918, existența i-a fost amenințată de Rusia Sovietică care, proclamând principiul autodeterminării popoarelor, dorea de fapt să impună lumii, cu forța, ideologia totalitară comunistă. Polonia a constituit prima etapă în calea cuceririi ulterioare.
Viitorul Poloniei, dar și al întregii Europe a fost însă hotărât, în august 1920, de victoria armatelor poloneze în Bătălia de la Varșovia, care a însemnat nu numai înfrângerea Armatei Roșii, ci și stoparea sovietizării națiunilor Europei prin răspândirea înarmată a „revoluției proletare” la nivel mondial. Armata Poloneză, prin determinarea și consecvența sa și datorită talentului comandamentului suprem, a salvat atunci Europa de la reluarea războiului. Pierderile acesteia în războiul polono-bolșevic din 1919-1920 au fost, pentru condițiile de la acea vreme, mari: 100.000 de morți, căzuți și dispăruți și de două ori mai mulți răniți.
Rezistența în fața atacului trupelor bolșevice asupra capitalei Poloniei a avut o importanță crucială în consolidarea independenței Poloniei și a altor state nou create în Europa Centrală. Astfel, a fost întârziată posibilitatea prăbușirii sistemului de la Versailles, iar Europei i s-a oferit șansa de a încerca o existență internațională pașnică.
Bătălia de la Varșovia poartă cu sine un mesaj universal: necesitatea de a opune rezistență dictaturilor și eficacitatea sacrificiului în slujba apărării libertății.
Diplomatul englez, membru al Misiunii Inter-Aliate de la Varșovia și martor al evenimentelor din august 1920, lordul Edgar Vincent D’Abernon a descris-o ulterior în cartea pe care a intitulat-o „A optsprezecea bătălie decisivă din istoria lumii. Varșovia 1920” (The Eighteenth Decisive Battle of the World. Warsaw, 1920) și a comentat: „Istoria modernă a civilizației cunoaște puține evenimente de o importanță mai mare decât Bătălia de la Varșovia din anul 1920. Nu cunoaște niciunul care să fie atât de subestimat”.
Mai multe detalii: