comisar de expoziție: dr. Tiberiu Alexa

vernisaj: 9 aprilie 2015 (joi), orele 15.00

expoziție deschisă în perioada 9 aprilie – 26 mai a.c.

orar de vizitare: marți-duminică, orele 10.00-16.30

MJACABM, 430331 Baia Mare, str. 1 Mai nr. 8

Serge Vasilendiuc s-a născut în 1972 în mun. Bălţi, Moldova. Artist plastic, fotograf, călător neostenit. Absolvent al Colegiului de Arte Plastice din Chişinău şi al Academiei de Arte din Iaşi. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Interjudeţeană Cluj – Bistriţa. Fost curator al Muzeului Naţional de Artă Cluj. De la jumătatea anilor nouăzeci întreţine legături strânse cu Polonia, iar în 2002 s-a stabilit la Cracovia. Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Polonia, Filiala din Cracovia. Fondator al grupului de artişti „KRoma”. Doctor la Institutul de Artă al Universităţii Pedagogice din Cracovia. În prezent cadru didactic universitar, predă: Bazele compoziţiei, Structuri vizuale, Tehnici de prezentare. Este deţinător a numeroase premii în domeniul artelor vizuale. A realizat 19 expoziţii personale şi individuale, a participat la peste 50 de expoziţii colective şi de grup în ţară şi străinătate. Artistul este prezent cu lucrări în colecţii de stat din România, Polonia, Ungaria şi în numeroase colecţii particulare din România, Polonia, Franţa, Germania, Italia, Rusia, Canada, Israel, Grecia, Ungaria, Cehia şi Moldova.

Serge Vasilendiuc – un pictor al geometriilor poetice

„La o primă vedere, vorbind despre picturile lui Serge Vasilendiuc, putem exprima o sinteză prin unelecuvinte cheie, potrivite pentru a extinde apoi comentariile. Astfel, fără tăgadă putem glosa despre:mister; stare picturală metaforică; timp suspendat; atmosferă geometrizantă, un repertoriu imagistic constituit prin forme prelucrate după regulile unor geometrii austere. În acest sens remarcăm aplicarea într-un mod liber și creativ a perspectivei liniar – spațiale, sugestivă pentru a induce privitorului senzația perceptivă a celei de a treia dimensiuni. Compoziția cadrului este concepută aprioric printr-o țesătură liniară directă sau imaginară, dar sugestivă care stabilește raporturile între părți gândite de autor în cheie strict geometrică, înainte de a defini identitățile repertoriale recognoscibile, extrase din realitatea imediată. Pictorul îmbracă acele structuri geometrice în hlamide de culori așezate prin tușe ordonate, suprapuse printr-o dinamică interferare pentru a acoperi suprafețele ce descriu formele. Modul de a trata câmpul pictural prin tușe de culoare și o pensulație controlată amintesc de operele unor pictori redutabili din Europa modernă. Fără exaltări gratuite și exuberante, Serge Vasilendiuc creează un gen de pictură care transmite privitorului un agreabil sentiment de statornicie convingătoare. Suprafețele tablourilor sale sunt saturate fără a fi în fapt inutil încărcate. Ele respiră prin subtile vibrații rezultate din răbdătoarele suprapuneri de tonuri cu valențele lor emoționale. Picturile sale emană starea de reverie poetică, nostalgică și melancolică. Aluziile simbolice prin revendicarea unor elemente ale geometriilor poetice, aș spune, amintesc de universul abstracțiilor lui Wassily Kandinsky, de muzicalitatea lui Paul Klee dar și de libertățile inventive ale unor pictori ca Giorgio de Chirico sau Morandi.

Serge Vasilendiuc cercetează motivul cu minuțiozitate și extrage esența geometrică a formelor dominante. El nu se lasă atras in mrejele vibrațiilor jucăușe ale luminilor schimbătoare și instabile ce învăluie formele robuste ale obiectelor care alcătuiesc repertoriul. Pictorul subordonează acele vibrații ale luminilor schimbătoare, regulilor construcției geometrice a tabloului ceea ce face ca în cele din urmă să asistăm la o consolidare de tip constructiv a compoziției în întregul său. Umbrele devin participante active la definitivarea structurii tabloului. Ele sunt investite cu atribute expresive în sine. Serge Vasilendiuc, un pictor călător ne surprinde și ne încântă totodată prin varietatea subiectelor extrase din spații și locuri ale unor civilizații istorice care ne amintesc, privindu-i tablourile, de Orientul Caucazian, de însoritele țărmuri ale Eladei și Italiei sau fascinanta sa patrie care l-a adoptat, Polonia. El poartă în suflet talismane ce amintesc de o matrice ancestrală risipite pe teritoriul țării noastre convertindu-le în metafore picturale după ce periplul său documentar repetat a înscris în itinerar cetăți transilvane, orașe ca: Sibiu, Sighișoara, Cluj sau Maramureșul legendar, pășind apoi pe urmele strămoșilor în Bucovina și Moldova natală. Pelerinajele sale de pictor însetat de a vedea și cunoaște aduc privitorului bucuriile descoperirii unor locuri văzute și transfigurate prin limbajul picturii. Extrase din spațiile acelor locuri de civilizație umană motivele în sine devin un fel de posesiuni ale pictorului prin faptul că le transformă conform unui sistem de forme care poartă marca stilistică proprie recognoscibilă oricând și oriunde. El definește raporturile de echilibru și armonie a părților pornind de la realitate. Toate aspectele limbajului plastic sunt cu migală puse în acord pentru a configura ansamblul compozițional într-un mod expresiv. Preferințele artistului despre care vorbim se orientează cu precădere pentru game cromatice austere aplicând cu discernământ regulile contrastelor într-un mod temperat. Din acest punct de vedere pictura lui Serge Vasilendiuc se relevă și prin rafinamentul asocierii unor tonalități care induc o notă de mister și atmosferă specifică. Prin modul de a compune tabloul și de a reloca formele preluate din realitate, și a subordona lumina și umbra ineditei situații apărută în cadru, pictura lui Vasilendiuc se situează în zona definită de istoricii de artă ai secolului XX ca fiind pictura metafizică. Din punct de vedere tehnic remarcăm faptul că artistul evită folosirea negrului ca pigment în amestecuri ceea ce ar conduce la stingerea forței expresive a luminozității tonurilor. Unde compoziția impune susținerea unor zone în tonalități cu valori închise, pictorul se apropie de vibrațiile grave ale violetului până la indigo, albastru ultramarin sau verde închis. Pentru a contrabalansa complementar ieșirea spre lumină în picturile sale recurge la tonuri de ocru, orange, galben ajutate uneori prin amestecurile cu alb. Între cele doua categorii cromatologice, aproape nelipsite se impun tonurile de roșu de la vermillon la roșu venețian, nuanțate după caz pentru a sugera privitorului acoperișuri cu olane din ceramică, când vorbim despre peisajele din sudul Italiei sau străzile misterioase din Sighișoara Medievală sau Sibiu și alte locuri.” (Liviu Suhar, Februarie 2014)