Absolventă de graphic design şi masterandă în comunicare vizuală la Universitatea de Arte din Poznań, Maja Demska a studiat un semestru la UNARTE Bucureşti, timp în care a explorat țesutul urban al Bucureştiului din punctul de vedere al unui străin. O avidă colectoare de obiecte, cuvinte şi contexte, artista poloneză a venit cu ideea proiectului prin care şi-a dorit să ofere publicului român o perspectivă proaspătă şi surprinzătoare asupra unor lucruri atât de comune şi familiare care au devenit aproape imperceptibile – caprele de parcare.
Despre obiectele inspirației sale, artista declară: „Caprele de parcare sunt construite din ceea ce pare că nu există. Și, într-adevăr, pentru locuitorii Bucureştiului caprele de parcare sunt invizibile – mesajul e clar, forma e familiară, obişnuită, transparentă. Aş vrea să memorez un dicţionar de obiecte care, prin prezenţa sa stângace, schimbă spaţiul public într-unul privat.”
Viziunea artistei a fost de a fotografia obiectele scoase din context şi de a le prezenta ca pe nişte instalații abstracte de artă. Prin colecția fotografică de semne neoficiale, Maja Demska propune explorarea expresiilor de creativitate locală, elemente care construiesc, alături de monumente şi edificii istorice, identitatea oraşului Bucureşti.
În cadrul expoziției NU PARCAȚI! de la Sala Arcelor, Hanul Gabroveni, va fi expusă cartea cu acelaşi nume, semnată de artista poloneză Maja Demska. Forma neobişnută şi experimentarea cu materialele – diferitele tipuri de hârtie, carton şi fire – au făcut-o pe autoare să simtă că îşi croieşte singură propria „capră de parcare”.
Astfel, cartea Nu parcați! va fi prezentată în spațiul galeriei ca un obiect de artă în sine, dar în acelaşi timp, şi ca un catalog al expoziției. „Îmi imaginez această expoziție ca pe un ‘altfel de traseu turistic’ în care vizitatorul alege să nu caute obiectivele turistice din jur, ci să privească caldarâmul pe care păşeşte.”

Accesul la eveniment este gratuit.
Expoziția Nu parcați! este un eveniment organizat de ARCUB care se află sub umbrela proiectului de anvergură București Memoria | Explorarea | Imaginarea Orașului, care lansează candidature orașului București la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Inițiată în perioada etapei de explorare a orașului, expoziția Nu parcați! reușește să arate prin fotografiile expuse un București viu, în care fiecare gest al locuitorilor, deși aparent insignifiant, reușește să surprindă autenticitatea locului.

„Nu parcați!” este prima inscripție care îți sare in ochi atunci când ajungi în București, scrisă cu litere mari pe porți, pereți și trotuare complet acaparate de mașini. Dar cuvintele, indiferent de câte semne de exclamare sunt urmate, nu rezolvă nimic: în București sunt de trei ori mai multe mașini decât locuri de parcare iar șoferii nu se amăgesc cu faptul că problema va fi repede rezolvată de autorități. Astfel, luptă pentru spațiu prin ce mijloace pot, în stilul DIY și folosindu-se de fantezia românească – cu ajutorul… caprelor.

Capra de parcare este substitutul unui paznic al parcării. De obicei e confecționată din scânduri de lemn sau țevi de metal, dar e de ajuns să faci o plimbare pe străzile Bucureștiului, pentru a observa diversitatea și unicitatea acestor obiecte.
Cu fiecare plimbare un turist atent descoperă noi subcategorii ale tipologiei vernaculare a caprelor de parcare – cutii de suc cu suport făcut din cărămizi, canistre învelite în bandă roșu-albă de avertizare, găleți și pungi umplute cu moloz. Printre trotuare navighează cauciucuri în care sunt înfipte tije de metal precum niște catarge în vârful cărora fâlfâie în vânt resturi de material. Parcările se transformă în săli de banchet suprarealiste, cu rânduri de scaune goale și descleiate.
Caprele de parcare sunt, pentru locuitorii Bucureștiului, un element al peisajului urban, cu care în cel mai bun caz le e puțin rușine iar în cel mai rău caz trec pentru ei complet neobservate. Ca și în cazul trotuarelor sparte și al pungilor de gunoi risipite – te poți obișnui cu ele. Trebuie numai să-ți iei puțin avânt și să faci un pas mai mare. Democrația a adus, pe lângă mai multe mașini și mai mult gunoi și o oarecare ambivalență în relația locuitorilor cu spațiul public – o tensiune constantă între spațiul privat și public se manifestă prin omniprezentele dughene ale bodyguarzilor de la firmele private de pază, care seamănă cu niște frigidere și care sunt așezate pe trotuare (publice), a tuturor anunțurilor agățate de balcoane și lipite pe ferestre și a caprelor de parcare personale care rezervă locuri de parcare publice. Democrația caprelor de parcare merge însă și mai departe: cum Bucureștiul este lung și lat, bogat și sărac, ele sunt peste tot. Și peste tot arată la fel. Același fel de capre șubrede și șui stau și în fața ambasadelor de pe strada Paris sau sunt risipite printre blocurile din rău famatul cartier Ferentari. Le folosesc atât proprietarii unor Dacii vechi cât și businessmenii care conduc limuzine scumpe, pentru folosul cărora le mută întotdeauna de colo – colo câte un paznic.

E greu să nu-ți închipui că majoritatea caprelor de parcare sunt produsul unei stări de disperare (sau chiar furie) – încropite neglijent, la repezeală, și folosind conținutul celui mai apropiat coș de gunoi. La o observație mai atentă însă începi să îi bănuiești pe creatorii acestor obiecte de anumite intenții estetice concrete (sau chiar poetice). Prin forma lor grosieră acestea reflectă de multe ori sumbrul umor românesc. O scândurică în plus, o panglică sau o sârmuliță nu mai au nici o funcție utilitară și devin (involuntar?) manifestări ale simțului umorului, fanteziei și sensibilității autorului. Și chiar un fel de exprimare a sensibilității: capra de parcare este adesea pusă cu migală în lanțul greu de la poarta proprietarul casei ca un câine de pază bun. „Nu parcați!” latră către trecători capra de parcare. Dar, vrând-nevrând, spune despre sine, proprietarul ei și oraș mult mai mult de atât.