În anul 2013, a fost organizată așa-numita Transhumanță prin Carpați, al cărei traseu a inclus teritoriile României, Ucrainei, Poloniei, Slovaciei și Cehiei. Turma era formată din aproximativ 300 de oi, câini, măgari și cai. În perioada 11 mai-14 septembrie 2013, ciobani din Polonia, Ucraina și România au parcurs aproximativ 1.200 km pentru a cinsti drumețiile păstorilor valahi, care s-au stabilit în Munții Carpați, și care au contribuit la crearea unei culturi pastorale comune, ce a unit comunitățile care trăiau acolo. Chiar dacă Ungaria a lipsit din traseul păstorilor, prezența triburilor maghiare în Lanțul Carpatic (în Câmpia Panonică și Podișul Transilvaniei) este un element nelipsit al regiunii, ce a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea și conturarea culturii central-europene.

Țările Grupului Vișegrad (V4) – Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria fac parte din peisajul carpatic și toate au acces la acest lanț muntos (fiecare țară este, bineînțeles, acoperită, într-o anumită măsură, de dealuri și văi carpatine). A fost înființat la 15 februarie 1991, când președintele Poloniei, Lech Wałęsa, și al Cehoslovaciei, Václav Havel, precum și prim-ministrul Ungariei, József Antall, au semnat o declarație comună în orașul maghiar Vișegrad, prin care erau stabilite obiectivele și condițiile unei cooperări reciproce. Deși motivul principal pentru care a fost creat V4 a fost intensificarea colaborării pentru construirea unor structuri de stat democratice și a unei economii de piață libere, și pe termen lung participarea la procesul de integrare europeană, Grupul Vișegrad este exemplul perfect de cooperare între niște țări unite nu numai prin vecinătatea geografică și condițiile geopolitice similare, ci mai ales de o istorie și o cultură comună, de tradiții și valori comune.

În cărticica de bucate pe care am numit-o Ceaun Carpatic – carte de bucate din Grupul de la Vișegrad, veți găsi mărturia unuia dintre elementele comunității culturale ale regiunii – tradițiile sale culinare, care se întrepătrund atât de bine. Sperăm că rețetele pregătite de bucătarul-șef Laurențiu Zediu (Chef Lorek) vă vor inspira. Veți descoperi multe asemănări între ele, veți găsi arome cunoscute, pe care le iubiți, dar și o notă de prospețime care va pune capăt anumitor tabieturi. Astfel, vrem să arătăm că țările din Europa Centrală au mai multe în comun decât lasă impresia, dar și că puternicul lanț carpatic este atât granița care le separă, cât și drumul care le leagă. Pentru a înțelege mai bine bogăția spațiului carpatic în diferitele sale aspecte, l-am rugat pe Tomasz Ogiński, istoric de artă din Cracovia, iubitor și cunoscător al regiunii, să ne prezinte ideea de apartenență la spațiul carpatic și multiplele sale implicații pentru cultură.

Există oare o bucătărie a Carpaților? Dacă pornim de la origini, nu trebuie să uităm că aceasta a fost mai întâi de toate o bucătărie țărănească săracă, caracteristică oamenilor care se ocupau cu creșterea animalelor și cu agricultura. Putem ajunge ușor la concluzia că se baza în mare parte pe lactate (lapte și derivate din lapte), cartofi și varză. Până în prezent, găsim toate aceste produse tradiționale pe mesele noastre.