Condusă de „Solidaritatea” prin metode pașnice, revoluția din 1980 a dus la căderea comunismului în Polonia în vara anului 1989. De asemenea, a provocat o avalanșă care a afectat întregul așa-numit bloc estic și s-a încheiat cu căderea Zidului Berlinului, iar mai târziu cu sfârșitul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu în România.

Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” a fost înregistrat oficial la 17 septembrie 1980, datorită unui val mare de greve muncitorești, și a adunat în momentul său de vârf 10 milioane de polonezi. Sindicatul a dat speranță pentru o viață demnă, mai bună, în libertate.

Marea mișcare socială „Solidaritatea”, la conducerea căreia s-a aflat Lech Wałęsa, a ajutat oamenii să se organizeze și să-și exprime dorințele, iar autoritățile comuniste din țară au fost obligate să negocieze și să încheie acorduri cu sindicaliștii (la sfârșitul lunii august 1980). Sloganul „nu există libertate fără solidaritate” a devenit mesajul unei revoluții pașnice și a rămas în mintea polonezilor ani de zile.

Datorită determinării a mii de oameni, în 1989 Polonia a devenit prima țară a așa-numitului bloc estic, în care, ca urmare a discuțiilor de la „Masa rotundă” s-a ajuns la un acord, care în iunie 1989 a determinat organizarea de alegeri parlamentare parțial libere și prăbușirea sistemului comunist. Alte țări au urmat calea Poloniei.

Expoziția „Cea de a 40-a aniversare a revoluției Solidaritatea” pregătită în versiunea în limba română de Institutul Polonez din București, spune povestea înființării „Solidarității” și a influenței acesteia asupra sorții Europei Centrale și de Est. 

Expoziția, realizată cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea sindicatului „Solidaritatea” din Polonia, cuprinde 13 de planșe ce vor fi expuse la Memorialul Revoluției din Timișoara în perioada 17 februarie – 5 martie 2023, de luni până vineri între orele 8.00-16.00 și sâmbăta, între orele 10.00-18.00.

Vernisajul expoziției va avea loc pe 17 februarie, la ora 12.30, la Memorialul Revoluției din Timișoara (str. Oituz 2B).

După vernisaj, vom viziona documentarul „Distrugerea unei națiuni”, în regia lui Tomasz Grzywaczewski

Înainte de război, pe teritoriul Ucrainei erau peste 5 mii de muzee, 65 de rezervații istorice și culturale și aproximativ 170 de mii de monumente, inclusiv șapte situri incluse în patrimoniul mondial UNESCO. În timpul războiului, Ministerul Culturii și Politicii Informaționale din Ucraina a înregistrat peste 800 de cazuri de daune aduse de trupele ruse patrimoniului cultural al Ucrainei. Acest număr crește în fiecare zi.

Atacurile asupra obiectelor de patrimoniu cultural sau jefuirea colecțiilor aflate în muzeele ​​ucrainene sunt încălcări ale dreptului internațional. Acum, mai mult ca niciodată, ucrainenii și patrimoniul cultural al Ucrainei au nevoie de sprijin și ajutor din partea întregii comunități a lumii.

Documentarul „Distrugerea unei națiuni”, vorbește despre cum armata Rusiei a distrus patrimoniul cultural al Ucrainei începând cu 24 februarie 2022, despre crimele comise asupra patrimoniului cultural laic și sacru, de la situri arheologice la biblioteci și școli.

Documentarul a fost realizat la solicitarea Institutului Național al Patrimoniului din Polonia, fiind finanțat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.