Olga Tokarczuk „Cărţile lui Iacob” trad. Cristina Godun

Republica poloneză în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un stat multicultural şi multietnic unde creştinismul, iudaismul şi islamul coexistă. Cărţile lui Iacob (2014) este în acelaşi timp o istorie universală a emancipării sociale şi religioase în mijlocul unei lumi feudale, pline de diviziuni, inegalităţi şi prejudecăţi şi o poveste despre incredibila rebeliune stârnită de Iacob Frank, un tânăr evreu chipeş şi carismatic ale cărui idei scindează curând comunitatea evreiască. Pentru unii eretic, pentru alţii Mesia mult aşteptat, Iacob Frank adună în jurul său, datorită învăţăturilor lui, un cerc de discipoli devotaţi şi schimbă cursul istoriei. Olga Tokarczuk surprinde cu mare atenţie la detalii realităţile epocii, arhitectura, hainele şi obiceiurile, vizitând conace nobiliare, parohii catolice şi case evreieşti cufundate în rugăciune şi în studiul unor scrieri ezoterice. Romanul a devenit un bestseller chiar din momentul apariţiei.

Wisława Szymborska „Versiunea întâmplărilor” trad. Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu

Un paradox fundamental al poeziilor Szymborskăi constă tocmai în „simplitatea” expresiei poetice în raport cu complexitatea problemelor abordate. Poezia este scoasă din straiele lucioase şi bogat ornamentate, oprindu-se cu precădere la cultivarea unui registru cât mai natural din punct de vedere tehnic. Este o consecinţă firească a demersului artistic menit să dezvăluie tainele primordiale într-un mod primar, care sacrifică ornamentalul şi, până la un punct, chiar muzicalitatea. Perspectiva cognitivă impune forma poetică: adevărul crud şi amar, realitatea confuză, dramatismul şi relativitatea cunoaşterii umane, toate acestea cer o poezie simplă, lipsită de podoabe rafinate şi de virtuozitate prozodică. […] Lirica szymborskiană, aflată sub semnul paradoxului şi al răsturnărilor spectaculoase de cauzalitate, al impulsului ludic neistovit de a inventa universuri alternative, poate fi înscrisă în contextul postmodernist.

Tina Oziewicz, Alekasndra Zając „Ce fac sentimentele când nu le vede nimeni” trad. Ioana Diaconu-Mureșan

Ce fac sentimentele când nu le vede nimeni? Să privim această galerie de personaje simpatice (prefăcându-ne că nu le vedem). Iată ce vedem! Curiozitatea se cațără întotdeauna cât de sus poate. Bucuria țopăie pe trambulină. Recunoștința tricotează un pulover (care încălzește). Nesiguranța umblă cu un lanț gros de chei în mână, pentru toate cuștile pe care le construiește. Frica se ascunde într-o cutie ruginită de sub un dulap. Dragostea este electrician și iluminează toată încăperea…

Piotr Socha, Wojciech Grajkowski „Arborii” trad. Ioana Diaconu-Mureșan

Arborii sunt cele mai mari organisme vii de pe Pământ. Uriași sau subțiri, obișnuiți sau bizari, arborii sunt parte nu doar din natură, ci și din istoria și cultura noastră. Ghidul nostru în lumea arborilor este din nou Piotr Socha, un maestru al caricaturii poloneze și autorul enciclopediei Albinele.

Piotr Socha (n. 1966) a absolvit Academia de Arte Frumoase și Design din Varșovia. Este grafic designer, ilustrator de carte și totodată unul dintre cei mai cunoscuți caricaturiști polonezi. A crescut printre albine, fiind fiu de apicultor. Wojciech Grajkowski (n. 1980) este doctor în biologie, autor de manuale școlare și trainer de ateliere științifice pentru elevi și profesori.

Bolesław Leśmian „Aventurile lui Sinbad Marinarul” trad. Constantin Geambașu

În toate cele șapte aventuri transpar particularități proprii poeziei. În primul rând, varietatea peisajului situat, de multe ori, la granița dintre real și fantastic. În al doilea rând, prezența visului în structura fiecărei povestiri, căci doar în vis se pot petrece asemenea miracole. Datorită visului și visării, Sindbad pătrunde într-o lume primordială, necunoscută, fabuloasă, extinzând zona cunoașterii cu reprezentări și entități intuitive, create, neîntâlnite în universul cotidian. Lumea ca poveste își deschide larg porțile spre un univers miraculos, tot mai îndepărtat de percepția noastră rațională și concretă. În al treilea rând, cântul constituie o componentă permanentă în alcătuirea materiei narative (vezi, îndeosebi, lăuta de aur a Urgelei, sunetele focului magic din palatul vrăjitorului Barbel etc.).

Olga Tokarczuk „Străveacul şi alte vremi” trad. Cristina Godun

Străveacul şi alte vremi este considerată cea mai reuşită carte a scriitoarei poloneze. Olga Tokarczuk construieşte o vastă alegorie despre forţa distructivă a timpului, povestind optzeci de ani din viaţa locuitorilor unui sat mitic. Sensul său profund este reprezentat de modul în care omul se poate plasa în istorie pentru a se redescoperi. Îmbinînd realismul cu magicul, ignorînd aspectele (post)moderne ale unei societăţi, scriitoarea reuşeşte să dea romanului său o dimensiune universală. Suflul amplu al naraţiunii aminteşte uneori de paginile memorabile din Un veac de singurătate al lui Gabriel García Márquez.

Zbigniew Stawrowski „Solidaritataea” trad. Ioana Diaconu-Mureșan

Cartea profesorului de filozofie politică Zbigniew Stawrowski vine în completarea unei perspective istoriografice aproape unilaterale, propunând separarea „fenomenului Solidaritatea” în două etape, cea a primei Solidarități, când în Polonia s-a creat o comuniune în jurul unor valori asumate de mare parte a populației, respectiv cea a acaparării mișcării de către „politicieni”, precum Lech Wałęsa, care a și devenit primul președinte democrat al statului polonez. De altfel, Stawrowski explică în cuvântul introductiv al ediției în limba română demersul său, susținând că începuturile Solidarității au fost analizate in extenso din perspective diverse, din sfera istoriei, sociologiei, psihologiei, dar foarte puțini cercetători au acordat atenție interpretării filozofice și religioase.

Vasile Moga „Romantismul mesianic polonez. Antologie„

Ideea acestei antologii s-a născut din necesitatea de a găsi o formulă de publicare în limba română a poemului în proză Anhelli de Juliusz Słowacki, prea scurt pentru a fi editat separat, prea lung pentru a fi publicat în paginile vreunei reviste, prea important pentru a fi lăsat în uitare. Așa încât criteriul mesianismului s-a impus ca fiind suficient de solid pentru a justifica apariția unui volum în care să coexiste poezia, poemul în proză, eseul etc. Nu mai rămânea decât să identificăm textele care ar putea satisface ambele condiții amintite – noutatea pentru publicul român și reprezentativitatea pentru tema aleasă. Menționăm că în momentul în care, spre sfârșitul anului 2021, Seimul Polonez a decretat 2022 ca an al Romantismului, structura Antologiei era practic definitivată, chiar dacă nu aveam încă un angajament ferm din partea unei edituri în acest proiect.

Szczepan Twardoch „Morfina” trad. Cristina Godun

Cine este și cine se dovedește a fi Konstanty Willemann pe parcursul celor 500 de pagini ale romanului este greu de spus în câteva cuvinte, întrucât întreaga lui identitate e definită de stereotipurile naționale, sociale, etnice, culturale și, nu în ultimul rând, personale. Prin intermediul personajului său, Szczepan Twardoch ironizează prototipul mitologiei naţionale, trufia şi totodată naivitatea polonezilor care continuă  să perceapă viaţa în aceleaşi coordonate perimate, depăşite, ale tradiţionalei ideologii patriotice. În Morfina, martirologiul naţional este demascat continuu în stil gombrowiczian, întrucât este o formă lipsită de conţinut. În căutarea propriei identităţi, a celei autentice, Konstanty Willemann este pus adeseori în situaţia de a se confrunta cu limbajul emfatic al discursurilor patriotarde teatrale ale bravilor militanţi pentru o Patrie liberă.

Olga Tokarczuk „Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor” trad. Cristina Godun

Într-un cătun de la graniţa Poloniei cu Cehia, unde trăiesc aproape izolaţi de lume un grup de localnici şi cîţiva proprietari ai unor case de vacanţă, au loc o serie de crime. Victimele se dovedesc a fi vînători pasionaţi, iar dacă e să ascultăm opinia bătrînei doamne Duszejko, a cărei voce spune întreaga poveste, animalele sălbatice nu sînt tocmai străine de crime. Însă doamna Duszejko, o apărătoare a animalelor, e ea însăşi un personaj ciudat: profesoară de engleză pensionară, pasionată de astrologie şi, în acelaşi timp, de poezia lui William Blake, ale cărui versuri apocaliptice apar ca un laitmotiv în întregul volum. Intriga poliţistă şi atmosfera mistică şi misterioasă sînt ţesute pe un decor contemporan familiar, cel al lumii postcomuniste din Europa de Est, o lume coruptă, obsedată de bani şi de prestigiu social. Nu lipsită de o doză de umor şi ironie insinuată abil, Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor este un nou tur de forţă al remarcabilei prozatoare poloneze.

Józef Mackiewicz „Vaticanul în umbra stelei roşii” trad. Constantin Geambașu

Cartea explorează relațiile delicate dintre Vatican, în timpul pontificatului Papei Paul al VI-lea, și regimurile comuniste din timpul Războiului Rece. Józef Mackiewicz examinează modul în care Vaticanul a gestionat această perioadă tensionată, oferind detalii despre relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică, despre sprijinul moral și material oferit rezistenței anticomuniste, dar și privind strategiile utilizate de Statul Papal în gestionarea relațiilor cu țările comuniste, pentru a-și proteja interesele și credincioșii din aceste teritorii. Cartea mai abordează și subiecte de actualitate pentru a doua jumătate a secolului XX, precum războiul din Vietnam, situația țărilor din America Latină, respectiv din Asia.

Piotr Wilkoń, Józef Wilkoń „Leopantera” trad. Dina Frînculescu

Tânărul leopard Bruno pleacă în junglă: este prima lui zi de vânătoare! Dintre liane și copaci umbroși, îl urmăresc însă ochii strălucitori ai Lizei, pantera neagră.

Ea iubește noaptea, el iubește ziua. Ea este îndrăzneață, el timid. Par foarte diferiți, dar pantera Liza și leopardul Bruno găsesc în cele din urmă o modalitate de a rămâne împreună. O prietenie puțin probabilă se transformă într-o poveste simplă și emoționantă de iubire.

„Leopantera” este o poveste clasică, apărută în urmă cu 25 de ani, și vine din spațiul cultural polonez. Ilustrațiile sunt semnate de artistul polonez Jozef Wilkon, iar textul de fiul său, Piotr Wilkon.