Invitații conferinței speciale dedicate artistului vor analiza fenomenul celei mai cunoscute lucrări a acestuia, vor aduce exemple de evenimente din teatrul contemporan, în care se observă influența ideologică sau formală a regizorului polonez. În contextul expoziției „Costum/Sculptură/Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor”, prezentată la Muzeul Brukenthal, vor fi abordate teme legate de costume și figurile actorilor, precum și de rolul manechinelor ca partenere ale actorilor vii în numeroase spectacole ale Teatrului Cricot 2.

La eveniment au fost invitate să participe trei remarcabile teoreticiene ale teatrului, cadre didactice ale Universității Jagiellone: prof. Katarzyna Fazan, dr. Anna Róża Burzyńska și dr. Marta Bryś. Prin vocile reprezentanților Cricoteka, Natalia Zarzecka și Tomasz Pietrucha, va fi prezentat, în schimb, procesul de protejare a moștenirii kantoriene: a celei materiale, prin conservarea artefactelor Teatrului Cricot 2, dar și a celei umane, reprezentată de actorii teatrului lui Kantor, rămași cumva orfani odată cu moartea creatorului.

Conferința va fi moderată de profesorul Octavian Saiu și va avea loc în ziua de 22 iunie 2025 la ora 14, la Sala Oglinzilor, Forumul Democrat German Str. G-ral. Magheru 1-3.

Katarzyna Fazan – Costumul lui Kantor ca o carapace a transformării actorului

Anna Róża Burzyńska – Influența teatrului lui Tadeusz Kantor asupra teatrului mondial

Marta Bryś – Clasa moartă a lui Tadeusz Kantor și Teatrul Morții

Natalia Zarzecka – Actorii Teatrului Cricot 2

Tomasz Pietrucha – Cricoteka, arhivă vie a Teatrului Cricot 2

Marta Bryś – doctor în științe umaniste, absolventă de teatrologie la Universitatea Jagiellonă. Redactoare a revistei de teatru „ Didaskalia”, predă la Facultatea de Actorie a Academiei de Artă Teatrală „Stanisław Wyspiański” din Cracovia. În anul 2020 a publicat cartea Doświadczenie postpamięci w teatrze (Experiența postmemoriei în teatru). Între anii 2014-2015 și 2016-2017 a fost membră a comisiei Concursului de Montare a Dramaturgiei Poloneze Contemporane, organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național. Colaborează cu numeroase instituții și organizații culturale în calitate de curatoare și producătoare (printre altele, cu Festivalul Reminiscencje Teatralne (Reminiscențe Teatrale) de la Cracovia, Teatrul POP-UP, Salonul de Artă de la Cracovia, expoziția „CARGO”, semnată de Marek Chlanda la Cricoteka). În anul 2025 urmează să-i apară cartea Biografia instytucji (Biografia unei instituții), dedicată trupei de actori și Teatrului Evreiesc „Ester Rachel și Ida Kamińska” din Varșovia.

Anna Róża Burzyńska – doctor abilitat la Catedra de Teatru și Dramaturgie a Universității Jagiellone, specialistă în teoria literaturii și teatrologie. În anul universitar 2022/2023 a fost visiting research fellow la Ludwig-Maximilians-Universität din München. Domeniile de interes în cercetare includ în primul rând dramaturgiile poloneză și germană din secolul al XIX-lea până în prezent, relațiile dintre istoria științei și literatură, teatrul european contemporan, precum și teatrul radiofonic și muzica de teatru. Practică, de asemenea, critica teatrală; în perioada 2000–2024 a fost redactor al revistei de teatru „Didaskalia”. Din poziția de curatoare, a colaborat, printre altele, cu Institutul Goethe de la Cracovia și Centrul de Documentare a Artei lui Tadeusz Kantor Cricoteka, iar ca dramaturg – cu Lars Jan, Stefan Kaegi și Barbara Wysocka. A inițiat și curatoriază de mai mulți ani proiectul „Playing with Kantor/Jocul cu Kantor” la Cricoteka.

Katarzyna Fazan – profesor la Catedra de Teatru și Dramaturgie a Universității Jagiellone și la Academia de Artă Teatrală din Cracovia. Este redactor-șef al seriei Teatr/Konstelacje (Teatru/Constelații). Se specializează în literatura și teatrul perioadei moderniste, se ocupă, de asemenea, de artele vizuale și scenografia de teatru contemporane. Printre cărțile publicate se numără: Projekty intymnego teatru śmierci: Wyspiański–Leśmian–Kantor (Proiecte ale teatrului intim al morții: Wyspiański–Leśmian–Kantor, 2009), Kantor: Nie/Obecność (Kantor: Ne/Prezență, 2019), ediția în limba engleză Kantor. Non/Presence (2025), Pasaże scenografii: Praskie Quadriennale 1999–2019 (Pasaje scenografice: Cvadrienala de la Praga 1999–2019, ed. 2022). Este coeditoare, împreună cu Anna R. Burzyńska și Marta Bryś, a volumului Dziś Tadeusz Kantor! Metamorfozy śmierci, pamięci i obecności (Astăzi Tadeusz Kantor! Metamorfozele morții, memoriei și prezenței, 2014), ediția în limba engleză: Tadeusz Kantor Today: Metamorphoses of Death, Memory and Presence (2014), și, împreună cu Bryce Lease și Michał Kobiałka, a volumului A History of Polish Theatre (O istorie a teatrului polonez, 2022). Este președinta Consiliului de Programare al Centrului Cricoteka.

Tomasz Pietrucha – specialist al Departamentului Arhiva și Biblioteca Muzeului Tadeusz Kantor. În activitatea cotidiană se ocupă de resursele Centrului Cricoteka și de lărgirea colecției cu noi obiecte. Susține prelegeri și conferințe dedicate lui Tadeusz Kantor și muzeului său. Curatoriază expoziții care prezintă colecția Cricoteka.

Natalia Zarzecka – directoare a Centrului Cricoteka din 2004. În 2006 a inițiat demersurile pentru construirea noului sediu al instituției, inaugurat la 12 septembrie 2014. Este coautoare a mai multor expoziții, printre care “An Impossible Journey. The Art and Theatre of Tadeusz Kantor” la Sainsbury Centre for Visual Arts din Norwich, „Tadeusz Kantor. Où sont les neiges d’antan” la Muzeul Tinguely din Basel, precum și a numeroase proiecte derulate la Cricoteka. Semnează texte dedicate operei lui Tadeusz Kantor și istoriei Cricoteka, publicate în cataloage de expoziții și publicații, de asemenea, participă activ cu prezentări pe aceste teme la simpozioane și conferințe internaționale.

Tadeusz Kantor (1915–1990) – artist de avangardă, pictor, desenator, teoretician al artei, scenograf, regizor, creator de happening-uri, remarcabil reformator al teatrului secolului al XX-lea. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Cracovia (1934-1939). În timpul ocupației germane a fondat Teatrul Independent Clandestin, unde a pus în scenă, cu caracter conspirativ, Balladyna, după Juliusz Słowacki (1943) și Întoarcerea lui Ulise, după Stanisław Wyspiański (1944). A fost cofondator al Grupului Tinerilor Artiști Plastici și primei Expoziții de Artă Modernă (1948). Începând cu anii’50 a colaborat cu teatre profesioniste ca scenograf. În perioada 1950-1954 s-a retras din circuitul oficial, în semn de protest față de doctrina realismului socialist. În 1955 a înființat Teatrul Cricot 2, iar în 1957 a reactivat Gruparea Cracoviană.

În Teatrul Cricot 2 a creat un laborator dramatic, trecând de la Teatrul Autonom (Sepia, 1956) prin Teatrul Informel (În micul conac, 1961), Teatrul Zero (Nebunul și călugărița, 1963), Teatrul Happening (Găinușa-de-baltă, 1967), Teatrul Imposibil (Drăgălașii și pocitaniile, 1973) și culminând cu Teatrul Morții (din 1975).

În anii ’60 a renunțat la pictura clasică în favoarea conceptului de emballages (ambalaje). În 1975 a publicat manifestul Teatrului Morții. Spectacolul său Clasa moartă (1975) este considerat o capodoperă a teatrului secolului al XX-lea. Kantor a scris despre inspirația creării acestei opere în textul Sala de clasă, descriind o clasă pustie, văzută prin geamurile prăfuite într-un sat de la malul mării.

În anii ’80, Teatrul Cricot 2 a pus în scenă, printre altele, spectacolele Wielopole, Wielopole (1980), Să piară artiștii (1985), Nu mă voi mai întoarce aici niciodată (1988). În 1990, Kantor și-a pregătit ultimul spectacol, Astăzi e ziua mea, care a fost jucat după moartea lui.

Invitații conferinței speciale dedicate artistului vor analiza fenomenul celei mai cunoscute lucrări a acestuia, vor aduce exemple de evenimente din teatrul contemporan, în care se observă influența ideologică sau formală a regizorului polonez. În contextul expoziției „Costum/Sculptură/Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor”, prezentată la Muzeul Brukenthal, vor fi abordate teme legate de costume și figurile actorilor, precum și de rolul manechinelor ca partenere ale actorilor vii în numeroase spectacole ale Teatrului Cricot 2.

La eveniment au fost invitate să participe trei remarcabile teoreticiene ale teatrului, cadre didactice ale Universității Jagiellone: prof. Katarzyna Fazan, dr. Anna Róża Burzyńska și dr. Marta Bryś. Prin vocile reprezentanților Cricoteka, Natalia Zarzecka și Tomasz Pietrucha, va fi prezentat, în schimb, procesul de protejare a moștenirii kantoriene: a celei materiale, prin conservarea artefactelor Teatrului Cricot 2, dar și a celei umane, reprezentată de actorii teatrului lui Kantor, rămași cumva orfani odată cu moartea creatorului.

Conferința va fi moderată de profesorul Octavian Saiu.

Katarzyna Fazan – Costumul lui Kantor ca o carapace a transformării actorului

Anna Róża Burzyńska – Influența teatrului lui Tadeusz Kantor asupra teatrului mondial

Marta Bryś – Clasa moartă a lui Tadeusz Kantor și Teatrul Morții

Natalia Zarzecka – Actorii Teatrului Cricot 2

Tomasz Pietrucha – Cricoteka, arhivă vie a Teatrului Cricot 2

Marta Bryś – doctor în științe umaniste, absolventă de teatrologie la Universitatea Jagiellonă. Redactoare a revistei de teatru „ Didaskalia”, predă la Facultatea de Actorie a Academiei de Artă Teatrală „Stanisław Wyspiański” din Cracovia. În anul 2020 a publicat cartea Doświadczenie postpamięci w teatrze (Experiența postmemoriei în teatru). Între anii 2014-2015 și 2016-2017 a fost membră a comisiei Concursului de Montare a Dramaturgiei Poloneze Contemporane, organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național. Colaborează cu numeroase instituții și organizații culturale în calitate de curatoare și producătoare (printre altele, cu Festivalul Reminiscencje Teatralne (Reminiscențe Teatrale) de la Cracovia, Teatrul POP-UP, Salonul de Artă de la Cracovia, expoziția „CARGO”, semnată de Marek Chlanda la Cricoteka). În anul 2025 urmează să-i apară cartea Biografia instytucji (Biografia unei instituții), dedicată trupei de actori și Teatrului Evreiesc „Ester Rachel și Ida Kamińska” din Varșovia.

Anna Róża Burzyńska – doctor abilitat la Catedra de Teatru și Dramaturgie a Universității Jagiellone, specialistă în teoria literaturii și teatrologie. În anul universitar 2022/2023 a fost visiting research fellow la Ludwig-Maximilians-Universität din München. Domeniile de interes în cercetare includ în primul rând dramaturgiile poloneză și germană din secolul al XIX-lea până în prezent, relațiile dintre istoria științei și literatură, teatrul european contemporan, precum și teatrul radiofonic și muzica de teatru. Practică, de asemenea, critica teatrală; în perioada 2000–2024 a fost redactor al revistei de teatru „Didaskalia”. Din poziția de curatoare, a colaborat, printre altele, cu Institutul Goethe de la Cracovia și Centrul de Documentare a Artei lui Tadeusz Kantor Cricoteka, iar ca dramaturg – cu Lars Jan, Stefan Kaegi și Barbara Wysocka. A inițiat și curatoriază de mai mulți ani proiectul „Playing with Kantor/Jocul cu Kantor” la Cricoteka.

Katarzyna Fazan – profesor la Catedra de Teatru și Dramaturgie a Universității Jagiellone și la Academia de Artă Teatrală din Cracovia. Este redactor-șef al seriei Teatr/Konstelacje (Teatru/Constelații). Se specializează în literatura și teatrul perioadei moderniste, se ocupă, de asemenea, de artele vizuale și scenografia de teatru contemporane. Printre cărțile publicate se numără: Projekty intymnego teatru śmierci: Wyspiański–Leśmian–Kantor (Proiecte ale teatrului intim al morții: Wyspiański–Leśmian–Kantor, 2009), Kantor: Nie/Obecność (Kantor: Ne/Prezență, 2019), ediția în limba engleză Kantor. Non/Presence (2025), Pasaże scenografii: Praskie Quadriennale 1999–2019 (Pasaje scenografice: Cvadrienala de la Praga 1999–2019, ed. 2022). Este coeditoare, împreună cu Anna R. Burzyńska și Marta Bryś, a volumului Dziś Tadeusz Kantor! Metamorfozy śmierci, pamięci i obecności (Astăzi Tadeusz Kantor! Metamorfozele morții, memoriei și prezenței, 2014), ediția în limba engleză: Tadeusz Kantor Today: Metamorphoses of Death, Memory and Presence (2014), și, împreună cu Bryce Lease și Michał Kobiałka, a volumului A History of Polish Theatre (O istorie a teatrului polonez, 2022). Este președinta Consiliului de Programare al Centrului Cricoteka.

Tomasz Pietrucha – specialist al Departamentului Arhiva și Biblioteca Muzeului Tadeusz Kantor. În activitatea cotidiană se ocupă de resursele Centrului Cricoteka și de lărgirea colecției cu noi obiecte. Susține prelegeri și conferințe dedicate lui Tadeusz Kantor și muzeului său. Curatoriază expoziții care prezintă colecția Cricoteka.

Natalia Zarzecka – directoare a Centrului Cricoteka din 2004. În 2006 a inițiat demersurile pentru construirea noului sediu al instituției, inaugurat la 12 septembrie 2014. Este coautoare a mai multor expoziții, printre care “An Impossible Journey. The Art and Theatre of Tadeusz Kantor” la Sainsbury Centre for Visual Arts din Norwich, „Tadeusz Kantor. Où sont les neiges d’antan” la Muzeul Tinguely din Basel, precum și a numeroase proiecte derulate la Cricoteka. Semnează texte dedicate operei lui Tadeusz Kantor și istoriei Cricoteka, publicate în cataloage de expoziții și publicații, de asemenea, participă activ cu prezentări pe aceste teme la simpozioane și conferințe internaționale.

Tadeusz Kantor (1915–1990) – artist de avangardă, pictor, desenator, teoretician al artei, scenograf, regizor, creator de happening-uri, remarcabil reformator al teatrului secolului al XX-lea. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Cracovia (1934-1939). În timpul ocupației germane a fondat Teatrul Independent Clandestin, unde a pus în scenă, cu caracter conspirativ, Balladyna, după Juliusz Słowacki (1943) și Întoarcerea lui Ulise, după Stanisław Wyspiański (1944). A fost cofondator al Grupului Tinerilor Artiști Plastici și primei Expoziții de Artă Modernă (1948). Începând cu anii’50 a colaborat cu teatre profesioniste ca scenograf. În perioada 1950-1954 s-a retras din circuitul oficial, în semn de protest față de doctrina realismului socialist. În 1955 a înființat Teatrul Cricot 2, iar în 1957 a reactivat Gruparea Cracoviană.

În Teatrul Cricot 2 a creat un laborator dramatic, trecând de la Teatrul Autonom (Sepia, 1956) prin Teatrul Informel (În micul conac, 1961), Teatrul Zero (Nebunul și călugărița, 1963), Teatrul Happening (Găinușa-de-baltă, 1967), Teatrul Imposibil (Drăgălașii și pocitaniile, 1973) și culminând cu Teatrul Morții (din 1975).

În anii ’60 a renunțat la pictura clasică în favoarea conceptului de emballages (ambalaje). În 1975 a publicat manifestul Teatrului Morții. Spectacolul său Clasa moartă (1975) este considerat o capodoperă a teatrului secolului al XX-lea. Kantor a scris despre inspirația creării acestei opere în textul Sala de clasă, descriind o clasă pustie, văzută prin geamurile prăfuite într-un sat de la malul mării.

În anii ’80, Teatrul Cricot 2 a pus în scenă, printre altele, spectacolele Wielopole, Wielopole (1980), Să piară artiștii (1985), Nu mă voi mai întoarce aici niciodată (1988). În 1990, Kantor și-a pregătit ultimul spectacol, Astăzi e ziua mea, care a fost jucat după moartea lui.

Evenimentul face parte din programul Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025, organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia (Ministerstwo Kultury i Dziedzictwa Narodowego), Institutul Adam Mickiewicz (Instytut Adama Mickiewicza), Ministerul Culturii din România și Institutul Cultural Român / Romanian Cultural Institute, cu sprijinul Institutului Polonez din București.