Olga Tokarczuk „Cărţile lui Iacob” trad. Cristina Godun

Republica poloneză în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Un stat multicultural şi multietnic unde creştinismul, iudaismul şi islamul coexistă. Cărţile lui Iacob (2014) este în acelaşi timp o istorie universală a emancipării sociale şi religioase în mijlocul unei lumi feudale, pline de diviziuni, inegalităţi şi prejudecăţi şi o poveste despre incredibila rebeliune stârnită de Iacob Frank, un tânăr evreu chipeş şi carismatic ale cărui idei scindează curând comunitatea evreiască. Pentru unii eretic, pentru alţii Mesia mult aşteptat, Iacob Frank adună în jurul său, datorită învăţăturilor lui, un cerc de discipoli devotaţi şi schimbă cursul istoriei. Olga Tokarczuk surprinde cu mare atenţie la detalii realităţile epocii, arhitectura, hainele şi obiceiurile, vizitând conace nobiliare, parohii catolice şi case evreieşti cufundate în rugăciune şi în studiul unor scrieri ezoterice. Romanul a devenit un bestseller chiar din momentul apariţiei.

Tina Oziewicz, Alekasndra Zając „Ce fac sentimentele când nu le vede nimeni” trad. Ioana Diaconu-Mureșan

Ce fac sentimentele când nu le vede nimeni? Să privim această galerie de personaje simpatice (prefăcându-ne că nu le vedem). Iată ce vedem! Curiozitatea se cațără întotdeauna cât de sus poate. Bucuria țopăie pe trambulină. Recunoștința tricotează un pulover (care încălzește). Nesiguranța umblă cu un lanț gros de chei în mână, pentru toate cuștile pe care le construiește. Frica se ascunde într-o cutie ruginită de sub un dulap. Dragostea este electrician și iluminează toată încăperea…

Zbigniew Stawrowski „Solidaritataea” trad. Ioana Diaconu-Mureșan

Cartea profesorului de filozofie politică Zbigniew Stawrowski vine în completarea unei perspective istoriografice aproape unilaterale, propunând separarea „fenomenului Solidaritatea” în două etape, cea a primei Solidarități, când în Polonia s-a creat o comuniune în jurul unor valori asumate de mare parte a populației, respectiv cea a acaparării mișcării de către „politicieni”, precum Lech Wałęsa, care a și devenit primul președinte democrat al statului polonez. De altfel, Stawrowski explică în cuvântul introductiv al ediției în limba română demersul său, susținând că începuturile Solidarității au fost analizate in extenso din perspective diverse, din sfera istoriei, sociologiei, psihologiei, dar foarte puțini cercetători au acordat atenție interpretării filozofice și religioase.

Józef Mackiewicz „Vaticanul în umbra stelei roşii” trad. Constantin Geambașu

Cartea explorează relațiile delicate dintre Vatican, în timpul pontificatului Papei Paul al VI-lea, și regimurile comuniste din timpul Războiului Rece. Józef Mackiewicz examinează modul în care Vaticanul a gestionat această perioadă tensionată, oferind detalii despre relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică, despre sprijinul moral și material oferit rezistenței anticomuniste, dar și privind strategiile utilizate de Statul Papal în gestionarea relațiilor cu țările comuniste, pentru a-și proteja interesele și credincioșii din aceste teritorii. Cartea mai abordează și subiecte de actualitate pentru a doua jumătate a secolului XX, precum războiul din Vietnam, situația țărilor din America Latină, respectiv din Asia.

Piotr Wilkoń, Józef Wilkoń „Leopantera” trad. Dina Frînculescu

Tânărul leopard Bruno pleacă în junglă: este prima lui zi de vânătoare! Dintre liane și copaci umbroși, îl urmăresc însă ochii strălucitori ai Lizei, pantera neagră.

Ea iubește noaptea, el iubește ziua. Ea este îndrăzneață, el timid. Par foarte diferiți, dar pantera Liza și leopardul Bruno găsesc în cele din urmă o modalitate de a rămâne împreună. O prietenie puțin probabilă se transformă într-o poveste simplă și emoționantă de iubire.

„Leopantera” este o poveste clasică, apărută în urmă cu 25 de ani, și vine din spațiul cultural polonez. Ilustrațiile sunt semnate de artistul polonez Jozef Wilkon, iar textul de fiul său, Piotr Wilkon.

Emilia Dziubak “Un an în pădure. Carte de explorat“

Salutare tuturor! Eu sunt ursul! Haideți cu mine într-o lume minunată, unde vă veți face o mulțime de prieteni. În pădure trăiesc atâtea viețuitoare: mistreți, lupi, cerbi, bursuci, fazani, furnici, vulpi, broaște, lilieci, albine, castori, iepuri, căprioare, chițcani, castori… Hm, pe ceilalți nici nu-i mai pomenesc, pentru că simt pe la nas parfum de miere delicioasă. Gata, trebuie s-o șterg. Ne vedem în pădure!
Faceți mai întâi cunoștință cu animalele. Unde locuiește fiecare? Cine doarme ziua și cine doarme noaptea? Cine e prieten cu cine? Cu ce se hrănesc locuitorii pădurii? Cum se pregătesc de iarnă? Cine are cea mai bogată cămară și cine e cel mai mare năzdrăvan al pădurii? Cât timp își îngrijesc animalele puii?
Căutați răspunsurile în paginile acestei cărți neobișnuite. Veți avea parte de o călătorie surprinzătoare, care vă va arăta la fiecare pagină, lună după lună, cum se schimbă pădurea și obiceiurile animalelor odată cu schimbarea anotimpurilor.
Un an în pădure stimulează imaginația, dezvoltă curiozitatea, capacitatea de a gândi logic, de a căuta legături de cauzalitate, formează deprinderea de a povesti și, mai ales, vă garantează ore întregi de distracție și de încântare.

Amy M. O’Quinn “Marie Curie pentru copii”

În Polonia natală, micuței Mania, cum era alintată Marie Curie de familie, îi plăcea să citească, să învețe și să exploreze natura. Mai târziu avea să devină una dintre cele mai cunoscute savante ale lumii.

Descoperirile ei revoluționare au condus la crearea domeniului fizicii atomice, ea inventând termenul de radioactivitate. A fost prima femeie care a câștigat Premiul Nobel și prima persoană laureată a acestuia în două discipline științifice diferite – chimie și fizică.

Incluzând numeroase fotografii de arhivă și referințe inedite, alături de o bibliografie cuprinzătoare și 21 de activități și experimente practice menite să pună în lumină viața și opera lui Curie, Marie Curie pentru copii reprezintă o resursă indispensabilă pentru micuții cercetători în devenire. Scrisă într-un limbaj clar și accesibil, cartea explorează în amănunt contextul în care prodigioasa cercetătoare și-a derulat activitatea științifică, furnizând nu doar o cronologie atentă a vieții acesteia, dar și ample detalii biografice și istorice, inclusiv profiluri ale altor personalități ale lumii științifice. 

Włodzimierz Bolecki „Păsărarul din Vilnius. Józef Mackiewicz – scriitor anticomunist”

 Józef Mackiewicz, cel mai „blestemat” scriitor polonez al secolului XX, a fost un critic necruțător și un demascator înverșunat al sistemului comunist în toate ipostazele sale. A creat cea mai omogenă și consecventă argumentare a anticomunismului ca atitudine etică, conceptuală și istoriozofică. Astfel, a devenit dușmanul public numărul unu pentru comuniști și postcomuniști, dar și pentru mulți activiști din emigrație și chiar din opoziție în Republica Populară Polonă. Drept răzbunare pentru dezvăluirea, încă înainte de anul 1939, a influențelor sovietice în viața publică poloneză, a fost acuzat de colaborare cu germanii. A fost unul dintre puținii martori polonezi ai deshumării mormintelor de la Katyń; relatările lui despre acest genocid, prezentate și în fața Comisiei Congresului SUA, constituie până astăzi cea mai mare acuzație a sistemului bolșevic, tulburătoare din punct de vedere cognitiv și literar.

Ideea directoare a creației sale – „doar adevărul este interesant” – a devenit astăzi un reper în conștiința tuturor celor care aspiră la demistificarea cunoașterii istoriei contemporane. Păsărarul din Vilnius apropie și explică într-o manieră perfectă toate aceste lucruri.

Publicată pentru prima dată în anul 1991, serios lărgită și adăugită în anul 2007, Păsărarul din Vilnius este prima și până acum singura monografie completă despre viața și opera unuia dintre cei mai mari scriitori din emigrație, pe care Czesław Miłosz l-a încadrat în rândurile celor mai de seamă scriitori polonezi ai secolului al XX-lea.

Władysław Stanisław Reymont „Pământul făgăduinței”

Dincolo de derularea scenică a evenimentelor, un procedeu modern pe care îl introduce Reymont în construcția epică a romanului îl constituie transferul funcției narative de la naratorul central spre naratorii reflectori. Acest transfer are drept consecință multiplicarea punctelor de observație, care prefigurează tehnica relativismului psihologic, întâlnită cu precădere în romanul european interbelic. Pe de altă parte, repartizarea rolurilor narative dinamizează şi dramatizează acţiunea, în pofida descrierilor adeseori abundente. Personajele sunt prezentate cel mai adesea în mediul lor. Cunoaștem mai multe familii aparținând unor etnii diferite: germane (Müller, Bucholc, Baum, Kessler), evreiești (Grosglik, Grünspan, Mendelsohn, Zücker), poloneze (Borowiecki, Trawiński, Malinowski, Jaskólski, Wysocki) care reprezintă variate tipuri şi caractere umane, dar şi atitudini mentale şi culturale, îmbogățind astfel valoarea imagologică a romanului.

Deși a stat mult în umbra tetralogiei Țăranii, publicată cu zece ani mai târziu, Pământul făgăduinței ocupă al doilea loc în ierarhia valorii artistice a textelor autorului, oferind astăzi, după peste un secol de la apariție, imaginea unui mecanism care, păstrând proporțiile, pare că se repetă în contextul inițial al economiei de piață din țările postcomuniste.

Danuta Roman “Iubiri secrete la castel/Tajne miłości na zamku”

Iubirea, sub diferitele ei forme, este sentimentul profund care însoțește personajele remarcabile ale cărții de față. Aceste personalități de excepție au unit cele două popoare, român și polonez, și au contribuit la dezvoltarea societății românești. Una dintre marile realizări ale perioadei în care au trăit, sfârșit de secol XIX și început de secol XX, frumoasa perioadă numită La Belle Époque, este grandiosul Castel Peleș, edificiu simbol al poporului român. Prin viața și opera lor și-au adus aportul la crearea României moderne și au arătat adevărul spuselor marelui poet romantic, Novalis, care spunea că: „Dragostea este scopul final al istoriei lumii”.